Inima mea și alte găuri negre de Jasmine Warga | Recenzie

Descriere:

Aysel, o adolescentă de șaisprezece ani pasionată de fizică, este obsedată să-și planifice sinuciderea. Cu o mamă care nici nu o poate privi fără să se cutremure, colegi răutăcioși și un tată a cărui crimă a dat peste cap micul oraș, Aysel este pregătită să-și transforme „energia potențială” în neant.

Este doar o problemă, însă: Aysel nu e convinsă că are curajul s-o facă singură. Dar odată ce descoperă un site cu o secțiune care se cheamă Parteneri pentru Sinucidere, Aysel crede că a găsit soluția: un adolescent cu pseudonimul FrozenRobot (aka Roman), bântuit de o tragedie de familie, își caută și el partener.

Deși Aysel și Roman nu au nimic în comun, în scurt timp ajung să-și găsească fiecare locul în viața distrusă a celuilalt. Pe măsură ce planul lor de sinucidere începe să capete contur, Aysel se întreabă dacă într-adevăr vrea să meargă până la capăt. În cele din urmă, ea trebuie să aleagă între dorința de a muri și încercarea de a-l convinge pe Roman să trăiască, pentru a-și descoperi „energia potențială” împreună. Numai că Roman ar putea să nu se lase convins.

Părerea mea:

Pentru că am avut o perioadă proastă în ultima vreme, romanul Jasminei Warga m-a ajutat foarte mult, m-am regăsit tot atât pe cât m-a ajutat să trec peste niște momente proaste din viața mea.

Inima mea și alte găuri negre prezintă povestea lui Aysel, pronunțat Ah-zel, care are o viată foarte pesimistă, simte că nu mai are de ce să trăiască pentru că toți cei din jurul său sunt foarte răi cu ea, doar pentru că tatăl său a comis o crimă înainte să se fi născut, iar tot orașul o privește cu niște ochi urâți, o marginalizează, ceea ce a făcut-o să fie puternică, dar și să urască majoritatea oamenilor din jurul său și să se gândească la o posibilă sinucidere, deoarece crede că nu mai are rost să trăiască.

Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult a fost faptul că Aysel, întâlnindu-l pe Roman, descoperă o grămadă de lucruri, la care înainte nici nu se gândea. Realizează că greșește, că toată situația în care a fost pusă era mai gravă în principal din cauza sa, pentru că a văzut totul prin partea proastă a situației, neputând avea ocazia să privească lucrurile optimist.

Așa se întâmplă și cu majoritatea adolescenților din ziua de astăzi.. De ce să gândim pozitiv, când ne putem face mai mult rău singuri? Lucrul ăsta nu-l realizează toți, ceea ce le agravează situația în care sunt, în cele mai multe cazuri. Nici nu comunică cu părinții, fiind distantă de mama sa.

Romanul e ca și un diagnostic pentru sufletul unui adolescent ce suferă de depresie, care se închide în sine și nu poate vorbi cu nimeni despre problemele personale, doar să-și asculte inima plină de alte găuri negre care dor al dracu de tare. Pentru mine, ca adolescent, a fost o învățătură de minte cartea aceasta, pentru că mi-am dat seama că socializarea cu părinții e foarte importantă, ei își pot scoate copii din orice belea  și-i pot ajuta oricând.

Relația dintre Aysel și Roman devine din ce în ce mai apropiată, mai intimă, ajungând să se completeze unul pe celălalt, prin modul lor de a fi, prin situațiile asemănătoare. Am ajuns să mă atașez foarte mult de cei doi, la sfârșitul cărții nu credeam că s-a terminat, și-am început să plâng, să-mi exteriorizez durerea pe care cred eu că a simțit-o și Aysel în momentele cele mai grele din viața sa.

  

În final, recomand cartea tuturor adolescenților, evident că și altora, pentru a-și da seama că viața nu e atât de neagră pe cât o văd ei, iar găurile negre din inima și sufletul fiecăruia se pot repara, cu o persoană potrivită, la locul potrivit, la momentul potrivit, dar evident că, vor rămâne și cicatrici.

Notă: 5 stele din 5