Toate sfârșiturile sunt la fel de Andrei Cioată | Recenzie

Descriere:

Povestea lui Andrei, un tânăr care, încă de mic, crește fără tată, imagine care îi stăruie în minte precum o umbră. Având o relație foarte apropiată de mama lui, încercând să treacă prin viață ținându-se, în întuneric, de mână, Andrei suferă un șoc când află ce este aceasta dispusă să facă doar pentru a-i fi lui bine. Astfel, simțind nevoia de a găsi răspunsuri care, mai degrabă, ar rămâne întrebări, el pleacă de acasă. În afara tabernaculului pântecului mamei sale, el îi întâlnește, pe rând, pe B. și Irina. Misteriosul B. este un personaj care, hiperbolizat, îi aduce aminte de tatăl său, iar Irina este muza, este himera care reprezintă o reîncarnare a mamei sale, o figură ștearsă, distompată a chipului maternal pe care acesta râvnește să-l sărute. În cei doi, Andrei va afla, deopotrivă, ce înseamnă dragostea și moartea, ura și disprețul, frumosul, dezamăgirea, visul, idealul, descoperind, încetul cu încetul, tainele ascunse ale vieții și frumusețea care sălășluiește în orice obraz roșiatic. Trăind extravisceral aproape, el pune accent pe amintiri, pe olfactivitatea vieții, pe forme și culori, pe metafore, pe dimensiuni și spații. De asemenea, ajuns la finele vieții sale, el dorește să-și scrie romanul prin care, astfel, să aibă certitudinea că viața lui, așa cum a fost, n-a fost degeaba!

O călătorie în sufletul copilului care, în împrejurimile și circumstanțele vieții, devine om! Un spirit liber, dar încorsetat de dorul ucigător și de niște trăiri, ar spune unii, greșite. Andrei este, dincolo de a fi un personaj, o stare, este un mod de viață și un adevăr: copilul-omul-himera, are certitudinea sa atunci când vorbește despre lumea înconjurătoare - întotdeauna, indiferent de loc, timp, spațiu, figura mamei va reprezenta oglinda unui suflet bun, plin de candoare, dar înțeles greșit. O odă a sfințeniei mamei, a glasului ei răgușit și supus timpului. Andrei poate fi oricare dintre noi, trebuie doar să-l acceptăm să ne pătrundă cu povestea sa.

Părerea mea:

Chiar nu mă așteptam să-mi placă atât de mult. Presupuneam că va fi o poveste plictisitoare intre două persoane blah blah. A fost mai mult de atât. Andrei are un stil foarte frumos, nu chiar pe gustul meu dar totuși mi-a plăcut. Genul acela de scriere cu multe metafore și comparații, mai mult liric decât epic. Nu m-a deranjat foarte mult, dar nu a fost foarte confortabil pentru mine totuși. 

E genul de carte în care nu se întâmplă prea multe, accentul nu pică pe acțiune, cât pe sentimentele personajului principal, trăirile și gândurile acestuia. N-am mai citit așa ceva, este pentru prima oara când pun mâna pe așa ceva și mă bucur că nu am fost dezamăgit.

Andrei a fost destul de curajos din punctul meu de vedere debutând cu un asemenea roman, mai ales pentru că abordează și tema LGBT-ului. Personajul principal cu același nume ca al autorului este îndrăgostit de un băiat pe care-l întâlnește la un lac. Descoperă că mama sa are un servici de căcat când decide să o urmărească. Atunci, pleacă de acasă, orice copil se gândește la asta prima oară când se ceartă cu părinții săi, la tipul pe care l-a întâlnit la lacul acela, pe nume B. Prin intermediul acestuia o cunoaște pe Irina. Aceștia doi îl maturizează oarecum pe Andrei.

"Și, totuși, mă gândesc, oricât de banal ar putea fi: adesea poate nu iubim un bărbat, o femeie, nu iubim buze și atingeri de piele, ci anume iubirea...

Iubim iubirea." 

Ceea ce nu mi-a plăcut este faptul că nu avem detalii despre Irina și B. .Chiar voiam să se implice mai mult in acțiune, parcă ei sunt niște personaje episodice, iar la prima vedere par secundare. Cred că romanul este mai mult bazat pe relația dintre Andrei și părinții săi, dintre el și mama sa. Acea relație parentală specială pe care ar trebui să o aibă toți părinții cu copii lor.

La un moment dat, cei doi, mama și fiul, comunică prin niște scrisori care au fost cam trase de păr din punctul meu de vedere. Nu mai deosebeam care-i mama și care-i Andrei dacă nu se semnau la sfârșitul fiecărei scrieri.

"Adormeam ca doi îndrăgostiți, visând aceleași vise imposibile"

Per total, a fost un roman plin de sentimente, trăiri și gânduri profunde. Plin de cuvinte frumoase, n-am stat să însemnez toate citatele că mi se terminau post-iturile. Ca acțiune nu este deloc pompos, este bazat pe trăiri și sentimente cum am mai spus

Rating:

☆☆☆☆