Noumenoir de Flavius Ardelean | Recenzie

Recenzie:

După ce am citit Bizaroproze mi-am propus să mai pun mâna pe o carte de a lui Flavius pentru că mi-a plăcut mult stilul său. Nici acum nu m-a dezamăgit acest roman, când l-am început nici nu știam despre ce e vorba în el, neavând așteptări de imense.

Romanul nu are alineate și nici capitole. Da, e foarte greu să crezi asta, dar așa e. M-a șocat putin lucrul acesta, dar cât de cât m-am obișnuit.

La început, nu prea m-a prins romanul. Pur și simplu voiam să citesc altceva pentru că nu mă mai interesa Noumenoir. M-am îmbărbătat și am zis că nu pot să o las baltă , mai ales că romanul mi l-a trimis Cristina Nemerovschi pentru recenzie iar eu nu pot decât să-i mulțumesc! A meritat osteneala de a continua romanul pentru că am înțeles totul spre final.

Ca să ști și tu cel care nu ai citit romanul, trage un ochi peste descrierea cărții:

România anului 2085 este împărțită aproape în totalitate în cei care fac literatură și cei care o judecă. În fosta mănăstire de maici transformată în hotel pentru scriitorii exilați care nu mai pot scrie, „A nus Dei“, fostul scriitor Radu Lenea își duce traiul prin crâșmele de la ultimul etaj, chinuit de insomnie și dependent de droguri distilate din figuri de stil. Pacea îi este tulburată într-o seară în care Lizaveta Markov, una dintre femeile fatale ale hotelului, îi dă în grijă un manuscris secret care poate schimba radical cursul istoriei. Prizonier în vâltoarea tragediilor, prins în bătaia focurilor și hăituit de înspământătorii Kritikos, gangsteri ai Secretariatului de Critică al lui M. Nămolescu și mâna sa dreaptă, Khan Kristos Kanacke, Radu Lenea se hotărăște să scoată manuscrisul din hotel, chiar cu prețul identității sale. Manuscrise secrete, organizații clandestine, urmăriri și crime, sex și umbrele unor iubiri sunt ingredientele acestui delir literar în care nimic nu este ceea ce pare.

Probabil nu m-a prins pentru că nu am prea înțeles care-i treaba cu figurile de stil, Kririkos și alte denumiri inventate. Citeam fără să înțeleg aproape nimic, știam acțiunea și ce se întâmplă, dar numai atât. Habar n-aveam care-i care - nu că acum am înțeles tot - dar măcar m-am prins puțin de ideea cărții.

Acum însă, nu mai doresc să citesc altă carte de Ardelean, mi s-a tăiat pofta, pentru un timp cel puțin. Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult a fost ideea, mi se pare foarte originală. Chestia cu "fără alineate și capitole" e ingenioasă, dar pe mine nu mă prea atrage. Uneori mă opresc la un alineat când citesc, dar la cartea asta trebuia să citesc pagina și apoi să mă opresc.

Îmi e greu să zic ce nu mi-a plăcut. Cred că romanul nu este pentru mine, explicația cea mai bună fiind că nu m-a prins. Spre deosebire de altele, care după primele pagini mă fascinează, acesta greu, greu m-a prins.

Dacă vă plac cărțile ușurele, distopice, nu foarte complicate, Noumenoir de alegerea potrivită. I-am dat 4/5☆ pe Goodreads pentru că singurul lucru care m-a deranjat a fost faptul că nu m-am putut contopi atât de bine cu acțiunea cărții.