Serendipitate de Andrei Cioată | Recenzie

Părerea mea:

După un search pe Google să aflu ce înseamnă cuvântul serendipitate, am văzut că e folosit cu sens figurat ca titlul acestei cărți.  N-am găsit chiar ceea ce voiam să aflu, dar am de gând să interpretez eu ce poate să însemne raportat la textul cărții.

e ciudat, cum oare, cea mai mare apropiere dintre doi oameni este corpul.

Romanul este mai mult un monolog scris cu multă pasiune și trudă, adresată persoanei iubite. Andrei creează mereu câte un univers plin de căldură, atât de plăcut omului care este vrăjit de dragostea celestă încât nu are cum să nu-l adore. Dragostea lui Andrei față de persoana iubită este atât de pură, de sinceră și atât de puternică încât a transpus-o într-un roman, într-un jurnal de sentimente sincere, într-un monolog intim care acum nu mai e atât de intim pe cât era înainte, dat fiind faptul că acum toți îndrăgostiții sau persoanele normale care doar caută iubire se pot înfrupta din sentimentele pe care el le transmite.

Universul iubirii infinite există doar în cărțile lui Andrei, având mereu niște cuvinte de spus despre orice. De exemplu, vorbele sale despre mama sa, pe care o admiră foarte mult și o iubește Dumnezeiesc de mult sunt sincere și ajung la sufletul omului ce suferă din dragoste, parentală sau nu, el tot suferă. Și când creierul său vede cât de bine pot unii oameni să vorbească despre iubire, este exact ca un copil zglobiu ce zguduie câmpia în lung și-n lat, bucurându-se de fericirea altuia. Sufletul o ia la goană când întâlnește asemenea cuvinte, ajungând într-o stare de euforie pe care nu ai mai simțit-o până acum doar dacă te-ai drogat, dar puțin probabil să fi făcut asta.

eram amândoi o singură ființă! amândoi

Romanul Serendipitate vrea să bucure orice cititor ce răsfoiește această carte. Pur și simplu pasiunea autorului și sentimentele profunde aruncate, nu aleatoriu, pe câteva bucăți de hârtie îl fac pe „cobaiul” cu pricina să se simtă într-un paradis cosmic, plin de dragoste, alături de persoana iubită până la o veșnicie, până la momentul lor infinit, care până la urmă se va sfârși în niște ecouri de iubire, de căldură, în niște cicatrici ale dragostei ce nu mai pot fi reparate, numai uitate sau ascunse astfel încât să nu mai aibă contact direct cu ele.

Trebuie să citiți această carte, chiar dacă vă provoacă niște răni profunde sufletului care oricum în timp vor fi uitate sau le veți ține minte toată viața, deși nu vă veți gândi mereu la ele. Eu, sincer, mereu îmi reapar în gând scene din cărțile lui Andrei, care mă fac mereu să zâmbesc și să-mi dau seama că unii oameni de asta sunt făcuți, ăsta este rostul lor în viată. să ne facă pe noi fericiți, să ne bucure cu ajutorul cuvintelor sale frumoase care ne învăluie sufletul într-o basma ce nu mai pleacă din viață, nu se mai dezintegrează, ci rămâne acolo, pe veci.

Notă: 5 steluțe din 5.

De același autor:

Surâsuri Aldine:aici
Toate sfârșiturile sunt la fel:aici