Băiatul cu pijamale în dungi de John Boyne | Recenzie

Descriere:

Aceasta este povestea unui baietel german pe nume Bruno, al carui tata a primit o slujba foarte importanta, ceea ce inseamna ca toata familia trebuie sa se mute departe de oras, intr-un loc ciudat, unde casa lor e singura locuinta adevarata si unde in spatele unor garduri nesfarsite se afla sute, poate mii de oameni imbracati in pijamale in dungi. Bruno se straduieste sa inteleaga ce se intampla in jurul sau. Cititorul banuieste despre ce e vorba, dar bietul Bruno, nu. Porneste asadar sa exploreze imprejurimile si zareste un punct, care devine o pata si o pata care devine un baiat.


Scrisa intr-un limbaj simplu, copilaresc, aceasta carte este mult mai mult decat o poveste pentru copii. Cititorul se va teme de momentul in care Bruno isi va pierde inocenta copilariei si va incepe sa intrezareasca adevarul, dar poate ca lucrurile vor evolua si mai rau si el nu va descoperi deloc adevarul. John Boyne este un scriitor irlandez, nascut la Dublin in 1971. A scris nenumarate carti si povestiri pentru copii. 


Părerea mea:

Băiatul cu pijamale-n dungi mi-a plăcut enorm. După cum spune și descrierea, este scrisa cu un limbaj accesibil pentru toate vârstele, însă mesajul este profund și ascuns printre rândurile cărții. 

Din punctul meu de vedere. romanul reprezintă o lecție de viață, în timpurile naziste din Germania, unde tatăl personajului principal, Bruno, deține unul dintre lagărele unde sunt închiși evreii. Bruno, schimbându-și domiciliul din cauza serviciului tatălui său, a rămas în noua lor casă fără niciun prieten, vechii săi amici fiind la Berlin, unde locuia înainte. 

Într-o zi, se împrietenește cu unul din evreii închiși în lagăr și astfel se leagă o relație de prietenie între cei doi, foarte frumoasă și sinceră. 

Cred că autorul surprinde foarte bine ideea de cum ar trebui să fie o prietenie adevărată, care se bazează pe ajutor reciproc la nevoie loialitate și respect, aviz șerpilor din 2018. 

Familia lui Bruno este compusă din 4 membrii. Părinții, cu un tată neamț d-ăla împuțit, dacă mi se permite expresia și apropo, pardon! El e șeful casei, daca vorbește el, ceilalți tac, n-au voie să comenteze, ceea ce m-a enervat extrem de tare. 

În final, vă recomand cu căldură acest roman, care este foarte frumos și chiar ai multe de învățat de la un băiețel de numai 11 ani, cu o viață destul de tristă.

Notă: 5 steluțe din 5


Comentarii

  1. Dupa ce am vazut filmul am citit si eu cartea. Si da, mi-a placut si mie mult de tot

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Dacă vrei să mă întrebi ceva, ai vreo recomandare de carte pentru mine ori vrei să-ţi exprimi opinia faţă de un lucru, te rog să o scri mai jos: